șirul nesfârșit al nopților albe…

șirul nesfârșit al nopților albe…

Am pierdut șirul nopților albe, cred ca nimeni nu-și dorește sa le numere. In unele nopți mă lupt cu uraganul gândurilor care-mi zdruncina minte. Ce-ar fi fost daca rămâneam in Spania, ca Estera sa fie tratata acolo. Oare ne aștepta același deznodământ? Am fi fost binecuvântați oare cu Maria-Ines? Am greșit oare ca am avut încredere in medici din Romania? Poate era mai bine sa nu acceptam operația pe plămân, sau chimioterapia?  Oare lipsa mea de indulgenta și toleranta față de frații Esterei, ia produs tristețe si dezamăgire scumpei mele în cea ce mă privește? Întrebări care materializează din mulțimea gândurilor cu care mă lupt…

Cei din juru-mi încerca sa mă încurajeze sa trec mai departe, motivat de existenta in viața mea a bucuriei si mângâieri mele: Maria-Ines! Cuvintele lor sunt seci , fără ași atinge scopul. Uneori devin agasante și obositoare… Cine poate cuprinde durerea pe care o simți? Durerea provocate de singurătate care mă cuprinde ca o otrava letala. Durerea provocata de ecourile aducerilor aminte a suferințe trăita de Împărăteasa inimi mele pe parcursul chimioterapiei. Cuvintele Esterei: „… nu mai pot Ionele, nu mai pot Ionele…” Mă sfâșie durerea provocata de rememorarea involuntara a agoniei  ultimilor ore a scumpei mele soți!

O, nu , departe de mine gândul de a atrage, compasiune sau mila. Uneori mă înfurie când sunt privit cu asemenea atitudine. Nu-mi permit postura de victimă!

Este legitimă întrebarea care se ridica: cu ce scop scriu acestea? Ce vreau sa demonstrez sau să obțin?

Am constatat ca nu suntem pregătiți sa trecem prin suferința cauzata de tragedia  de a avea pe cineva drag  bolnav de cancer, sau cu atât mai mult sa te desparți de persoana iubita răpusa de o asemenea boala cumplita. Nu știu cum sa treci prin asemenea tragedie. Cum sa depășești  perioada de doliu fără să te scufunzi intr-o depresie, care te absoarbe ca nisipurile mișcătoare…

Pe parcursul  perioadei de tratament, mulți dintre cei care au încercat sa fie alături de noi si sa ne încurajeze, sa ne îmbărbăteze, nu reușeau de cat sa aducă apăsare, durere si mai multe întrebări…

Mi-am propus să surprind ca intr-o imagine sau videoclip, tumultul gândurilor, emoțiilor trăirilor in care mă surprind pe parcursul treceri prin sezonul dureri, tristeții si al lacrimilor.

Da, pentru puișorul lui tata, mă lupt sa-mi păstrez focusul și sa  îmi păstrez linia de plutire. Si reușesc numai cu ajutorul lui Dumnezeu!

 

About Ionel Nistor

Personal Weblog Education
Acest articol a fost publicat în Anotimpurile vietii…, Sezonul dureri, tristetei si al lacrimilor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la șirul nesfârșit al nopților albe…

  1. ciprians spune:

    (…….) – fara cuvinte
    imi pare rau!
    Uneori inghet la gandul ca as putea trece pe unde treci tu, Ionel!

  2. Ionel Nistor spune:

    Ciprian, de cate ori draga mea Estera aducea in discutie moartea ei, ramaneam inghetat si mintea imi era blocata… Cu greu discutam acest subiect, eu nu acceptam ca imparateasa inimi mele va trece asa repede in vesnicie, la odihna si mangaierea bine meritata. Nu doresc nimanui sa treaca prin o asemena tragedie, dar moartea ne este data fiecaruia sa trecem prin ea… De aceea, cand suntem inca in viata, sa traim cu atat pretuire si daruire fata de cei dragii… Sa traim ca -si cum ar fi ultima zi de trait impreuna, facand din gesturile marunte – a bea o cafea impreuna langa calorifer, sau a aduce micul dejun la pat, etc- gesturi care sa le aduca bucuria si de ce nu: picaturi de fericire!

    • claudia spune:

      fara cuvinte , Dumnezeu sa te intareasca , e fff greu pentru ca tu trebuie sa fii si mama si tata pentru ingerasul tau. Nu te supara daca indrasnesc prea mult, dar parerea mea este ca daca ramaneai in spania din punct de vedere omenesc poate se putea face mai mult, dar din punct de vedere Dumnezeiesc asta a fost voia Lui si sunt sigura ca nu a scapat lucrrile de sub control asta a fost voia LUI. DE CE? nu avem nici un drept sa il tragem pe Dumnezeu la raspundere. Cuvantul Domnului spune ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. TE INTREBI UNDE ESTE BINELE? NU stiu dar stiu sigur ca D-zeu nu minte. Eu iti vb din experienta mea proprie , am 2 copilasi nu stiu cat de greu iti este tie dar stiu cat de greu imi este mie , am pierdut persoana iubita tot in ro. intr-un accident, a stat la cluj in spital 1 luna , iar dupa acest timp D-zeu a hotara sa-l duca acasa este o tacere de 4 ani. poate intr-o zi cand o sa ajung acolo sus am sa stiu raspunsul , sau poate nu voi mai avea nevoie de raspuns cand am sa vad slava Tatalui. Este o poaezie frumoasa pe care o mai recit,, EU ITI CUNOSC SUSPINUL SI LACRIMA SI ANII ,SI-S SCRISE-N CARTEA VIETII MARUNTELE STRADANII…, MEREU AM STAT DE STRAJA SI TE-AM CHEMAT PE NUME, IZBAVITOAREA-MI MANA TE-A APARAT IN LUME SI TI-A PASTRAT CURATA A SUFLETULUI FLOARE. DE-ACEEA NU TE TEME, ASCULTA-MA, FII TARE! PRIVESTE DREPT LA CRUCE, SPRE SFANTA EI LUMINA, SPRE-ACELA CE TE IARTA , TE MANGAIE SI-ALINA…..Lasa-te deplin incredintat pe bratul Domnului si EL te va binecuvanta in toate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s