Cătina

Cătina este un arbust fructifer introdus în cultură de circa 40 de ani în România, dar aproape abandonat  în ultimii 16 ani, în timp ce state precum SUA și Canada, deși l-au descoperit relativ recent, l-au și introdus  în programe guvernamentale.

Cătina, cel mai puternic antioxidant al organismului

Cercetările au evidențiat faptul că fructele de cătina, greu de cules și extrem de perisabile în stare proaspătă, conțin o serie de substanțe bioactive valoroase cu rol important în reglarea metabolismului uman. Stimularea sistemului imunitar are acțiune terapeutică și curativă în prevenirea și tratarea unor multiple afecțiuni.

Anumite caracteristici biologice și compoziția chimică a fructelor au făcut ca planta să prezinte în ultimul timp un interes deosebit, urmărindu-se elaborarea unor tehnologii hibride pentru separarea, concentrarea și purificarea extractului de cătina, în vederea obținerii unor concentrate de principii active cu aplicații în domeniul alimentar, farmaceutic și cosmetic.

Răspîndirea pe un areal apreciabil de mare, cantitățile mari de fructe ce pot fi recoltate, ca și numeroasele argumente în favoarea folosirii acesteia în cultură, mai ales pentru fixarea terenurilor degradate și a exploatării terenurilor saraturate, constituie elemente extrem de importante în vederea exploatării intensive.

Cătina este o plantă valoroasă și prin faptul că, spre deosebire de alte plante, poate fi valorificată în întregime prin fructe, frunze și rădăcini.

Caracterizare biologică și morfologică

Cătina este un arbust fructifer din familia eleagnaceelor, care face parte din flora spontană a României, dar a fost introdus și în cultură, una dintre cele mai mari plantații din țară găsindu-se în apropiere de Bacău.

Fructele de cătina sînt utilizate în industria alimentară, silvicultură, farmacie, cosmetică. Această utilizare se datorează în primul rînd conținutului bogat în vitamina C (peste 400-800 mg / 100 g suc proaspăt, conținut mai mare de 2 ori față de cel al măceșelor și de 10 ori față de cel al citricelor), precum și în vitaminele A, B1 ,B2,  B6, B9, E, K, P și F. Pe lîngă aceste vitamine, în fructele de cătină sînt prezente și multe alte substanțe bioactive (circa 200 la număr dupa unele evaluări) cum sînt celulaza, beta-carotenul (procent superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca P, Ca, Mg, K, Fe, Na, proteine cu conținut ridicat de aminoaciziesentiali și uleiuri complexe. Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi. Fructul mai conţine mari cantităţi de vitamina C, vitaminele B1, B2, K şi PP, precum şi microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitosteroli.

Sintetizînd, fructul de cătină conţine: substanţă uscată 15-20%, zaharuri (în special, monozaharide), acizi organici, pectine, polifenoli şi tananţi, celuloză, proteine, ulei, β-caroten, microelemente: fosfor, calciu, magneziu, potasiu 165,1 mg%, sodiu 2,8 mg%, fier, vitamine liposolubile (vitamina A, vitamina E, vitamina F, vitamina D), vitamine hidrosolubile (cantitatea variază în funcţie de perioada recoltării) (vitamina C, vitamina P, vitamina K, complexul B), 18 aminoacizi (inclusiv toţi aminoacizii esenţiali). Se poate observa că raportul dintre sodiu şi potasiu este net în favoarea acestuia din urmă, explicând mobilitatea anionilor ca săruri de potasiu. De asemenea, se poate vedea că fructul conţine atît vitamine liposolubile, instabile în mediu acid, cît şi vitamine hidrosolubile, instabile în mediu alcalin. Apare astfel paradoxul „convieţuirii” în fruct a acestor două tipuri de vitamine la un pH de 2-3. Studiind fenomenul, cercetătorii au descoperit existenţa unor membrane unidirecţionale care, atît timp cît nu sunt distruse, pot păstra vitaminele.

Uleiul de cătină conţine acizi graşi esenţiali (80-90%), din care: oleic 1%, linoleic 3%, pantotenic 1,5%, palmitoleic 1%, heptadecanoic 1%, erucic 1%, succinic, malic, maleic, ascorbic, etc. 1% α şi β -caroten, licopen, criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, tocoferoli (vitamina E, γ-tocoferol), fitosteroli, etc.

Compuşii liposolubili din uleiul de cătină reprezintă un complex polivitaminic cu acţiune regeneratoare asupra metabolismului celular. Principiile active conţinute sînt, în principal, β-carotenii, vitaminele D, E, K, F, deci toate vitaminele liposolubile, dar şi o serie de produşi polifenolici cu activitate puternic antiinflamatoare.

De asemenea, mai conţine lecitine sub formă uşor asimilabilă (săruri de calciu şi magneziu), acizi graşi nesaturaţi, dintre care se remarcă acidul γ-linolic ca precursor al multor enzime organice. El este un tonifiant general, vitaminizant, antianemic, protector coronarian, antiaterosclerotic, îmbunătăţeşte funcţia de detoxifiere a ficatului şi asigură troficitatea celulei hepatice.

Cătina albă se prezintă ca un arbust înalt de 1,5-3 m cu numeroși țepi puternici. În funcție de condițiile de climă și sol, ea poate crește și ca tufă joasă tîrîtoare, în zonele aride și pe soluri sărace, dar și sub formă arborescentă de 1,5-5 m înălțime pe soluri fertile. Intră pe rod în anul trei de la plantare și are o durată de producție de 18-20 ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, răspîndit mai mult la suprafața solului, pînă la circa 20 cm adîncime, avînd o mare capacitate de drajonare.

Pe rădăcinile cătinei se formează nodozități fixatoare de azot, ca la plantele leguminoase. Aceste nodozități sînt formațiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Chlostridium, care există libere în sol și pătrund în plantă prin perișorii absorbanți, printr-un mecanism de atracție chimică (recent s-a descoperit că bacteriile sînt atrase de flavone secretate de rădăcină).

Formarea nodozităților este favorizată de prezența unor microelemente ca: bor, molibden,calciu și sulf.

Tulpina cătinei are o scoarță netedă, de culoare brună-verzuie, care cu timpul se închide la culoare. O particularitate a acestei plante este prezența a numeroși spini puternici, lignificați și foarte ascuțiți. Toate creșterile anuale de pe tulpină și ramuri se termină cu astfel de spini.

Frunzele sînt mici, dispuse altern, scurt pețiolate, cu limbul îngust și lung de 5-6 cm, cu perișori solzoși de culoare cenușie-argintie pe toate feţele. Frunzele sînt și ele foarte bogate în vitamina C.

Cătina albă este o specie unisexuată, avînd plante de ambele sexe. Plantele bărbătești sînt mai viguroase decît cele femele, au ramuri anuale mai mici, mai groase și de culoare închisă, precum și muguri mai mari. Florile bărbătești sînt grupate în conuri scurte de culoare brună și se află pe ramurile anuale. Florile femele sînt grupate cîte 10-12 într-un racem foarte scurt.

Fructele sunt drupe false, mici, de formă variabilă, de la ovoide la globuloase, uneori chiar turtite. Culoarea lor predominantă este portocalie cu treceri spre galben. Mai rar apar și fructe de culoare roșie. Fiind în număr foarte mare, foarte scurt pedunculate și așezate unul lîngă altul, fructele îmbracă ramurile ca un manșon. Pulpa fructelor este de culoare galbenă sau portocalie, este foarte suculentă și lasă pete unsuroase. Fructele de cătină au un miros plăcut și aromat, dar nu se pot consuma cu plăcere în stare proaspătă, fiind acre și astringente. La maturitate completă ele pierd multă aciditate și au aroma particulară mai puternică atunci cînd se recoltează după îngheț.

Cătina albă înflorește în aprilie-mai, cînd temperatura medie diurnă este de 12-15 °C, înflorirea desfășurîndu-se pe o perioadă de 15 zile. Plantele bărbătești înfloresc mai devreme, în timp ce plantele femele înfloresc odată cu înfrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vîntului și al insectelor. La sfîrșitul perioadei de înflorire, florile femele polenizate evoluează spre fructe.

Maturarea fructelor începe în luna august. În primele săptămîni, fructele se îngălbenesc iar semințele sînt complet formate și capabile să germineze. La maturare, culoarea pieliței și a pulpei se intensifică odată cu creșterea  în volum a fructelor. La sfîrșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie fructele ajung la maturitate optimă. Dacă recoltarea se face cu întîrziere calitatea fructelor se depreciază, acestea crapă și pierd suc.

În plantații, cătina albă intră pe rod din anul al treilea, în perioada optimă de producție obținîndu-se cantități ce pot depăși 25 t / ha. După 18-20 ani, cătina intră în declin, perioadă în care creșterile vegetative sînt mici, producția scade foarte mult, iar plantele încep să se usuce total sau parţial.

Recoltarea şi valorificarea

Produsul se condiţionează prin îndepărtarea frunzelor sau ramurilor şi se menţine la umbră, în locuri bine aerate, în lădiţe. Produsul poate fi :-congelat în două faze:răcire la 2 grade celsius, apoi congelare la minus 35-40 grade celsius (pentru congelare transportul se va face foarte operativ); -uscare-numai pe cale artificială, pentru a se face rapid, fără pierderi mari de vitamină C; se face la 50-60 grade celsius. Randament la uscare 4-5/1. NU se admit fructe lipite între ele și corpuri străine organice.

Cea mai dificilă operație este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi și puternici, fructele mici și aglomerate, prinderea lor puternică de ramuri, precum și pedunculul scurt sînt principalele cauze care îngreunează recoltarea.

Momentul optim de recoltare se stabileşte în funcţie de modul de valorificare a fructelor. Culesul se efectuează în momentul în care fructele ajung la greutate maximă și deci sînt acumulate majoritatea substanțelor active.

Calendaristic, culesul se efectuează din a doua jumătate a lunii august pînă la jumătatea lunii octombrie. După această dată fructele sînt supramaturate, scad în greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapă în momentul recoltării.

Recoltarea manuală se face prin desprinderea bob cu bob direct de pe tufă. Fructele culese manual sînt curate, iar planta nu este deloc afectată prin tăierea formaţiunilor de rod, în schimb randamentul este scăzut, un muncitor putînd culege 5-10 kg / zi. Se mai practică sistemul de detașare a ramurilor cu rod și recoltarea ulterioară a fructelor.

Se folosesc și sisteme mai practice de recoltare, care se bazează pe folosirea unor instrumente ajutătoare ca piepteni de metal cu dinți lungi, cîrlige, greble, etc.

Cu ajutorul acestor instrumente, randamentul crește simțitor, un muncitor ajungînd să recolteze 15-16 kg / zi direct din tufă și 20-22 kg / zi de pe ramuri detașate.

Pentru obținerea sucului de fructe de cătină în scopuri industriale, s-a recurs la instalații mobile de presare a fructelor direct din tufă, precum și la instalații fixe în care ramurile cu fructe, detașate, sînt fragmentate, zdrobite și presate.

Deoarece fructele de cătină sînt perisabile, depozitarea lor trebuie să se facă  în ambalaje mici, iar transportul în lădițe ce nu depășesc cantitatea de 4 kg. Trebuie acordată mare atenție manipulării, transportului și depozitării fructelor, mai ales în faza de maturitate deplină. În stare proaspătă ele se pot păstra timp de 3-4 săptămîni  în depozite frigorifice, la temperatura de 0° C.

Fructele de cătină se pot valorifica sub formă de suc, sirop, nectar, gem, marmeladă etc.

Utilizările cătinei

În urma cercetărilor efectuate de specialiștii români asupra cătinei albe din flora spontană și din culturi, în comparație cu cătina din alte țări europene și asiatice, s-a evidențiat un conținut foarte ridicat de principii active necesare organismului. În afară de fructe, de la cătină se folosesc semințele, frunzele și scoarţa-care conțin numeroase principii active. Cătina este folosită sub diverse forme:

– pulbere de cătină uscată – se obține din fructe uscate de cătină, care se macină cît mai fin. Păstrarea este indicată în borcane de sticlă pentru a nu pierde fracția uleioasă.

Este utilizată pentru întărirea sistemului imunitar.

– macerat de cătină uscată în apă la temperatura camerei – cu adaos de miere lichidă este un produs energizant ușor de asimilat, cu acțiune de stimulare a poftei de mîncare, combatere a asteniei, evitare a avitaminozei;

– sirop și nectar de cătină – în general cu adaos de miere, pentru a combate gustul astringent, au efecte energizante și măresc rezistența organismului la efort, fiind utile și în tratarea cazurilor de alcoolism, anemii, astenii, stress, gingivite.

Asociate cu o alimentație lactovegetariană, au un efect regenerant și detoxifiant foarte puternic, fiind indicate în boli ale sistemului respirator (bronșita cronică, astm, infecții respiratorii ale persoanelor care lucrează în mediu toxic, stări depresive, infecţii virale (herpes, hepatită A, B, HIV).

– ulei de cătină- după uleiul de palmier, este al doilea ca bogăție în vitamina E și este folosit în scop profilactic pentru încetinirea proceselor de îmbătrînire și pentru prevenirea apariției cancerului, precum și ca tonic general în situații de stress, cu rol imunomodulator. Pentru uz intern, uleiul de cătină se utilizează ca adjuvant în tratamentul unor afecțiuni cardiovasculare, datorită protecției coronariene pe care o asigură, precum și în afecțiuni ale aparatului digestiv. Are activitate deosebită în hepatitele cronice, afecțiuni urogenitale, afecțiuni neurologice și psihice. În literatura de specialitate se evidențiază activitatea antianemică și rolul excepțional în stagnarea și regresul diverselor afecțiuni oculare (hemeralopie, prezbitism, cheratomalacie, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataractă ) datorită conținutului mare în beta-caroten. Pentru uz extern, se folosește în afecțiuni dermatologice (psoriazis), afecțiuni ORL cu componentă atopică și inflamatorie, în tratamentul local al eczemelor, arsurilor termice și chimice, degerăturilor, alergodermiilor, rănilor cu vindecare lentă. Este singurul produs natural recunoscut pentru activitatea de protecție împotriva radiațiilor solare sau de altă natură.

– concentrate în principii active se utilizează cu rezultate spectaculoase în geriatrie, tratarea depresiilor, a bolii Parkinson, a tumorilor, adenoamelor și leucemiei.

– unguente de uz cosmetic pe bază de ulei de cătină, respectiv creme antirid și nutritive, geluri și loțiuni de protecție și întreținere, cu acțiune revitalizantă și hidratantă pentru ten.

Produsele obținute din cătină (ceai de fructe, frunze sau scoarța, sirop sau ulei) constituie complemente alimentare care ajută organismul să-și regleze funcțiile și să aibă o imunitate ridicată.

Este recomandată utilizarea fructelor de cătină cît mai aproape de starea lor naturală, ca atare sau sub formă de extracte care să cuprindă totalitatea principiilor active. Deci se recomandă mai puțin ceaiurile și mai degrabă extractele uleioase de cătină, deoarece extractele apoase obținute la temperatură ridicată conțin doar substanțele hidrosolubile, fiind excluse vitaminele liposolubile (A, B, E, K) care se pierd. Din aceste motive se preferă maceratele la rece.

Cătina

Cătina cel mai puternic antioxidant al organismului

Produse pe bază de cătină

Produsele pe bază de cătină albă se folosesc atît curativ, cît și preventiv.

Utilizarea produselor pe bază de cătină în cantități moderate (5-10 g fructe uscate sau 25-50 g fructe proaspete), la intervale de 2-3 zile, crește rezistența la efort fizic și intelectual. Fructele trebuie să fie însă bine strivite și bine mestecate, la ele adăugîndu-se zahăr sau miere. Fructele uscate trebuie să fie pulverizate ultrafin și consumate integral.

Produsele pe bază de cătină se recomandă celor care lucrează în condiții deosebit de grele (metalurgie, minerit etc.), sportivilor de performanță, celor ce lucrează în ture de noapte, în armată, alpiniștilor, celor care lucrează în condiții de temperaturi extreme (foarte înalte sau foarte scăzute), celor ce se accidentează și suferă arsuri sau răniri. În acest din urmă caz tratamentul trebuie început imediat cu ulei de cătină, după care se apelează la ajutorul medicului.

În afară de fructe proapete sau uscate, frunze și tulpini proaspete sau uscate ca atare, se pot utiliza derivate din acestea, unele dintre ele putînd fi realizate casnic.

Pentru prepararea unui ulei de cătină se pot folosi 200 – 300 g fructe de cătină uscate, fin pulverizate, care se amestecă cu 200 – 300 ml ulei de floarea soarelui sau chiar mai mult. Pentru o extracție mai bună se repetă amestecarea la intervale de minimum 24 de ore. După ce se depun, părțile solide se separă. Ceea ce rămîne impregnat cu ulei se stoarce print-o pînză deasă. Cele două părți uleioase se ametecă, în felul acesta mărindu-li-se efectul. Partea solidă se poate folosi pentru nutriție, ca vitaminizant.

Fructele proaspete se pot presa, iar sucul integral rezultat se poate folosi în asociere cu zahăr în diferite proporții, după gust (100 ml suc cu 100 g zahăr sau 150 – 200 g zahăr). Nu este nevoie de conservant dacă se consumă în următoarele 2 săptămîni. Pentru păstrarea pe termen lung se adaugă 0,2‰ benzoat de sodiu.

Sucul integral se poate amesteca cu suc din orice alt fruct, se poate pasteuriza sau steriliza pentru păstrare pe termen lung.

Semințele și cojile umede se usucă, se pulverizează și se folosesc ca atare, ca vitaminizant, consumîndu-se circa o linguriță la 2-3 zile.

Frunzele și tulpinile mărunțite se usucă. Din acestea se prepară ceai, folosind maximum o linguriță, de 2-3 ori pe săptămînă. Acest ceai se recomandă mai ales celor ce suferă de stări depresive sau anxioase și este contraindicat persoanelor irascibile.

Fructele de cătină pot fi folosite și la obținerea unui vin, adăugînd în mustul de struguri suc integral de cătină albă, dar nu mai mult de 10-20%. Acesta va adăuga vinului calități deosebite.

Toate preparatele se consumă înainte de ora 11, în caz contrar pot să apară insomnii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s