„Reunite # the Bodnariu family! „

Este o dimineata friguroasa de iarna, in care m-am trezit sa aprind focul  in centrala…

Am vizitat camera copiilor asigurandu-ma ca este bine pentru ei, sunt acoperiti, nu s-au jucat la termostetul de la calorifer, si este cald in camera lor… Dar panica m-a cuprins, fetita nu este in camera ei!… Papusa si locul cald unde dormie im dadeau suficiente indicii. Ba mai mult papucei asezati la usa dormitorului nostru imi certificau prezenta ei in brate la mama! Gandul mi fuge la mama care nu isi are acum copilul la pieptul ocrotitor… Rasuna ca un ecou al unui clopt de biserica numele Botnariu… Oare ce face acesta familie? Cum sunt ei acum? Ce sentimente ii incearca? Ce sperante au ei in fata unui sistem asa de bine pus la punct?… Si frutuna gandurilor este mult prea mare sa mai pot asterne pe albul paginii…

Gandul sceptic „ce sens are sa scrii tu ceva? crezi ca ii pasa cuiva de ce vei scrie?”,” au scris atatea persoane mai pricepute in ale scrisului… ba au vorbit oratori excelenti pe acest subiect, ha, ha ha… s-a schimbat ceva?” Acesta sunt cateva din framantarile mele… nu-mi pot imagina framantarile tale cititorule, cu atat mai sigur este ca nu putem sa ne imaginam framantarile mamei care un sistem care pretinde ca apara intereul copilului comite un abuz atat de feroce…

Da este adevarat ca nu ne putem imagina ca simte familia Botnariu, dar stiu cea ce simpt eu si cea ce cred eu… si najduiesc draga cititorule ca si tu nu poti fi indierent…

Ce este de facut?

Poate rugaciuna ta, sau este prea mult ideia sa postesti in perioada de sarbatori?! (mai ales fie vorba intre noi ca ne ocupam de post doar cu gandul la sanatate si la kiloramele puse in plus…)

Prezent si vigilent gandul sceptic „ce rost are, chiar esti naiv sa crezi ca te baga cineva in seama?”

Chiar draga cititorule ce am putea face noi? Nu doresc sa iti propun sa incerci sa-ti imaginezi ce simte familia Botnariu, ci vrau sa simti neputinta mea si a ta in fata unui asemenea munte de gheata – Barnevernet…

Astept cu nerabdare gandurile tale draga cititorule, ce putem face noi, incat sa conteze!

Apropo un articol care merita citit:

„Reunite #theBodnariufamily!

Motto: “Ce poate fi mai neverosimil decît realitatea?” (Dostoievski, în “Jurnal de Scriitor”)Da, dragă Norvegie! Şi eu îmi îndoctrinez copilul! Şi ca mine sînt mulţi alţii. Copilul meu ştie Tatăl Nostru, Crezul şi Ȋnger-Ȋngeraşul meu de la un an şi opt luni. Copilul meu e împărtăşit în fiecare duminică şi sărbătoare. Copilul meu ştie că Sărbătoarea Crăciunului nu e despre un moş gras care circulă prin aer, tras de reni, e despre Naşterea Domnului, venirea Lui în trup pe Pămînt. (Apropo, te-ai gîndit vreodată, dragă Norvegie, ce onoare ne-a făcut Domnul că S-a coborît printre tîmpiţii de noi?)Dragă Norvegie, valorile Europei îi învaţă pe copiii tăi că imediateţea e tot ce există şi tot ce contează cu adevărat, pe cîtă vreme, aici, în partea asta de Europă, copiii noştri învaţă să-şi sublimeze imediateţea în spirit. Copiii noştri gîndesc, copiii tăi sînt învăţaţi să mănînce. (Tot Dostoievski vorbea despre “copiii care gîndesc versus copiii care mănîncă”). Nu ştiu ce înseamnă pentru tine Crăciunul, dar mai ai timp, mai ai timp ca acum, de Crăciun, să refaci abuzul şi să reuneşti familia Bodnariu.Pentru că nu ai, nu ai nici un drept asupra nimănui! Şi pentru că abia atunci abuzezi, cînd vrei ca toată lumea să-ţi împărtăşească valorile. „sursa:http://www.mariustuca.ro/editorial/21969-familia-bodnariu-reunite-indoctrinare-crestina